Stele vișini,
Cad ușor..
Pe trupu’ meu..
Sfărmându-mi sufletu’,
În mii de cuvinte..
Oriunde aș fi..
Și gându’ mi-e rob umbrei tale..
Lăsând un gol puternic,
Moartea prevestește un trup rănit,
Ce se va stinge într-un sfârșit.
Gândul tot la moarte,
Cavou gol, dormind satisfăcut,
Rece și plin de speranță pierdută,
Picuri de ploaie mă îngrozesc,
Și mă îngroapă-n ăuntru.
Dormind tu dormind, peste crește pământ?
Blestemat fie locu’ meu de veci,
Unde, întunericu’ astărnindu-se,
În el.
Să nu căutați adevăru’ meu-n tuneric,
Și tot așa, să nu pomeniți numele meu,
Pământ udat de sânge, curgând spre el libertate sufletească.
Regăsind scopu’ nopți-n tunericu’
Apăsător,
Risipând până și ultima dorință,
De pierdere..
Spre mormânt.
Vorbind morți-n spre morți-n,
De alegeri ne-nțelese de lume,
Plin de căldura din suflet,
S-a șters din mine.
Iar eu.. voi fi și voi rămâne..
Un om în viață, dar mort.
Voi veni să vă revizitez,
Și mă voi bucura de clipele,
Cele-n care, nu va fii nimeni,
La înmormântarea mea.
Tăcerea va cădea grea peste crucea mea.
Și voi fii, cel ce care, cândva..
Iubea lumea, dar în vitor o va urâ.
Din plin.
Ai promis lui, când va cădea, vei la el la cavou.
Unde ești? Nu te vede?
Iar când ceru’ se face gri, iar,
Toți cei ce țin la el, vor apărea,
Va fi prea târziu,
Pentru el.. pentru voi.
Ceasu’ de moarte ticăie și ticăie,
Va veni momentu’.
Curând va fii doar cavou’ și praf.
Ploaia va începe ușor ușor,
Iar mai apoi vei fi copleșit.
Și, dacă n-ai venit,
Când sufletu-mi plângea.
Să nu te apropri de cavou meu,
Findcă vei fi surprinsă că nu voi,
Fi acolo.
vezi mai multe poezii de: Alexx
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.